Apoi cand lacrimile mele s-au prelins si au cazut catre Pamant , acolo era o floare ....
Pe petalele ei, ea mi-a sustinut lacrimile si le-am vazut reflectate in ea cu frumusetea ei deplina , cuprinsa parca intr-o imbratisare vie si am inteles ca daca imi tintuiesc privirea catre ceva mai presus de mine, lacrimile sunt durere, insa daca le urmez cursul- in alunecarea lor catre pamant, ele au frumustetea si candoare..ele se transforma in reflectia izvorului din mine....
Gina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu