sâmbătă, 29 iunie 2013

ale mele valuri...


Nu stiu ce sa spun despre alții, insa pot spune ca eu nu am avut o  luna ușoara, acest scump iunie…
Nu încerc sa-mi explic sau sa intru in detalii cu veșnica întrebare: de ce, însa pot sa va spun clar un lucru, am simțit ca asta se dorește, sa ajungi într-o stare in care sa nu iti mai inalti dorințele sufletului si sa te mâzgălești cu asa zise dorințe lumești care presupun multe atașamente, indiferenta fata de ceilalți, nemotivatia unei vieți in cele mai sumbre posibilități!
 Astăzi deodată sunt altfel!
 Astăzi am realizat ca jobul nu e o problema, cel putin nu numai a mea! Ca lumea se schimba si pentru asta acum este un val de iritație si de tot felul de stări emoționale oscilante, deci nu poti sa fugi nicăieri..
Astăzi am realizat ca nu ce nu am imi aduce tristetea, pentru ca valorile mele nu sunt raportate la valorile celor din jur, nu am nevoie de confirmări si așteptări ca sa fiu cineva sau ceva aici si acum, pur si simplu pentru ca ma gandesc egoist, sufăr…trebuie sa gândesc ca UNUL si atunci din start zidul pica…
Astăzi am realizat, ca desi am foarte mult ajutor (ingeri, maeștrii, ființe de lumina,, etc) cu care eu am onoarea sa-i vad si sa comunic constinet cu ei, in astfel de momente uit ! Asa cum noi toti uitam multe, încă de cand ne naștem…
Astăzi am realizat ca pot sa rup aceasta durere repetitiva, ca EU am hotarat asta si in viata  stiu ca încă energiile sunt puternic dense spre negativitate prin bombardarea noastră constanta, insa AM ALES sa fiu PUTERNICA, DETAȘATA si in deplinătatea SIMȚURILOR mele, am ales sa fiu ceea ce sunt in interiorul meu , nu cea din exteriorul meu!
 
Azi ma simt mai puternica, ci nu pentru ca am trecut prin durerea asta, nu era necesar, ci pentru ca o luna am uitat si acum mi-am reamintit:  cine sunt eu ! 

De aceea iubesc fluturii, ei sunt ce mai buna metafora acum pentru ceea ce trăiește umanitatea…visez si ma rog la Elohimi pt. ziua când vom zbura împreuna peste câmpii, liberi într-o hora a iubirii si sa cantam melodii de binecuvântare pentru transformarea noastră si pentru frații noștri care inca stau in cocun.

P.S.  Elohimii mi-au spus ca rugăciunea mea s-a săvârșit.  <3


Gina

miercuri, 26 iunie 2013

iubirea pluteste...






pictura Josephine " love is the air"



Muzica iubirii…este un cant care vine din departarile inimii mele intr-un ritm de aici de acolo.
 Nici nu mai conteaza ce vad, caci oricum in iubire esti orb, nu mai conteaza ce ascult, pentru ca in iubire toate vorbele sunt dulci, conteaza ca se simte in aer  langa prieteni, colegi, parinti, iubiti, animale, pasari, cer, totul e in TINE……asta e real si vesnic!

Gina

sâmbătă, 22 iunie 2013

Viata

Si ma învârt pe frumoasele tale petale pline de viata, culoare si entuziasm!

Binecuvântez viata de pretutindeni, viata din mine!

Mandala făcuta de mine

Gina

vineri, 21 iunie 2013

nu???



Nu ai vrea ca binecuvântarea sa-ti fie sărutul de noapte buna si entuziasmul cel de buna dimineața?!


Eu

marți, 18 iunie 2013

floarea vietii





Din lăstarii de ieri, au răsărit creațiile de azi si mireasma florilor de mâine.
Fii culegător, nu apucător!

Gina <3

marți, 11 iunie 2013

Lupta




In câmpul marilor batalii, pana si cel mai firav isi găsește puterea de a lupta neîncetat in felul lui!

Gina

duminică, 9 iunie 2013

TU



Din puritatea MEA s-a născut un fior de culoare.A dorit atât de mult sa exploreze, sa cunoască, sa simtă… L-am iubit atât de mult încât l-am lăsat liber. Asa te-ai născut TU copilul meu. Tu ai fost diamantul meu brut, cel creat din focul Creației si ai devenit un briliant prin focul manifestării în lumea materiala, focul durerii în cazul Pământului, însa Eu iti mai spun ca acest foc se stinge…asa ca detașează-te și strălucește, du-te mai departe! Eu am sa te țin de mana MEREU..Eu știu ce porți cu Tine, în Tine..toate șlefuirile tale…Eu știu cine EȘTI și asta îmi doresc și pentru Tine mica mea scânteie de FOC PUR..

Nu uita ca te-ai născut din MINE…din IUBIRE!
 

Gina

joi, 6 iunie 2013

Astept


In umbra norilor eu te astept
Cu inima pe cer iti scriu un curcubeu
E plin de stele, e plin de MINE
Si e gol de mângâierile de TINE.

Gina

marți, 4 iunie 2013

Noi doi



Noi doi ne topim in Sine
Lotuși de curcubeu au răsărit din ale noastre suspine
De dor de ducă, de dor de stele
Fior albastru al aripilor mele.
Fior roz al iubirilor noastre
Fior galben al nostrului Soare
Fior verde din inima răsare
Fior portocaliu din atâta frumusețe
Fior mov sa spele a sufletu-i tristețe.
Noi doi..in liniștea de după inundația cuvintelor ce ne ploua
Noi doi aștrii de azi răsăriți din tăcerea stropilor de roua.

Gina

Mandale facute de mine






luni, 3 iunie 2013

Spune-mi



Rupe-ma de lanțul durerii! 
Spune-mi ca exista un motiv mai ÎNALT de orice rațiune si simțire sa sper in ziua de mâine si sa-mi manifest divinul suprem in umanul atat de dens.

Spune-mi orice..doar spune-mi…

Gina

sâmbătă, 1 iunie 2013

1 iunie...




Copilul…oare doar o etapa din viata noastră, sau o trăire eterna?

Mereu avem dorințe asa contradictorii… un copil mereu iti va spune cat de mult dorește sa fie ”mare” , iar un om “ mare” mereu isi dorește ca o parte de din copilăria aia parca libera, detașata si jucăușă sa si-o ia înapoi!
Mereu ma intreb de ce ne crestem copiii spunând : nu poti face aia si aia decât cand ești mare.. astfel pierzând momentul prezent si hrănindu-l cu dorința de a se elibera mai repede de copilărie ca sa obtina acel lucru! Oare chiar nu poate exista un alt mod de educație, sau ne-am pierdut noi răbdarea …sau nu mai știm sa comunicam intre noi???
De ce consideram copilăresc = prostesc ? de ce ne reproșam: nu fi copil??!
De ce ne stricam cel mai sensibil sentiment prin aceasta forțare de maturizare, apoi folosim iară la maturitate acesta forțare pentru regăsirea copilului interior?
Ma întreb daca eram libera de educația primita, sa cresc asa..oare ce eram azi, caci nu am identitatea unui om matur si nici copilul interior nu isi exprima voința..inca…si ma întreb oare…ce sărbătorim de 1 iunie si cum?
Ma doare sa vad copiii de AZI cum isi trăiesc copilăria, ma doare sa ne vedem pe noi cum tânjim sa fim iara copiii din simțire si trăire… suntem pe un vas in deriva undeva pe la mijlocul unei furtuni care încă nu s-a dezlanțuit..si este o realitate nu prea roz…este una…văzut de mine.

Totuși suntem..ceea ce suntem si ce alegem noi sa fim!

Azi va doresc o zi de copilărie frumoasa si divina !

Gina