Noul Divin

Si am zburat peste multe vapai....
....atunci cand am vazut " durerea" am spus: Tatal Nostru care esti Pretutindeni, intareste-ma si aripi mie mi-au crescut sa zbor mai departe;
...am trecut peste vapaia  " indiferentei"  si am spus: Tatal Nostru care esti Pretutindeni vreau sa simt! si m-au inaltat in zbor fluturi care izvoreau din inima si Tatal mi-a spus: ai fost cocun, ai fost omida si te-ai tarat acum esti fluture, ia-ti zborul copilul meu!
...am trecut prin vapaia " vinovatiei" si am spus : Tatal Nostru care esti Pretutindeni, iarta-ma, iar Tatal mi-a  spus: cand te uiti in ochii Mei ai sa vezi atata iubire ai sa stii de indata ca esti iertat, apoi mi-a dat o oglinda si a spus:  acum uita-te in proprii tai ochi, vezi acelasi lucru? aceasta este iertarea pe care tu o cauti!
....am trecut prin vapaia " judecatii" si am spus : Tatal Nostru care esti Pretutindeni ce este rau si bun? Tatal mi-a deschis o carte si am vazut intelepciunea : judecata, asa cum o numiti voi, este ceea ce DIFERA  de ceea ce traiti ca experienta sau o dobanditi cumva! atunci am simtit cum nedreptatea, mania vis a vis de ceea ce judecasem s-a transformal intr-un miel bland care statea langa un Tron auriu.
... si am vazut ultima vapaie " deznadejdea" si am spus : Tatal Nostru care esti Pretutindeni unde Esti? Atunci am vazut o prapastie intre mine si El si o Voce a strigat: peste Tot sunt, caci prapastia pe care o vezi nu este in fata ta ci in tine copilul meu! si un pod de flori adus de ingeri a legat prapastia iar goarnele au rasunat a sarbatoare caci mi-am gasit comoara ascunsa din esenta inimii mele divine, un diamant cu mii de strauluciri ca niste mii de oglinzi ale Totului, ale Nevazutului si Neauzitului dincolo de Nimic era in Totul din Mine, era in Noul meu Divin care se transforma in fluturele care se inalta pe alte octave urcand pe o raza incolora dincolo de dincolo in simfonia ingereasca a sufeltului meu.

La final am inteles ca vapaile sunt creatiile mele, ca toate experientele mele pamantenesti asa cum au fost sunt o carte care-si scrie epilogul acum, chiar si asa a meritat! Totul! A fost necesar ca eu sa scriu acum aceste cuvinte, toate m-au definit ca un actor si regizor in piesa vietii.

Si nu uitati: creati-va Piesa vietii, nu mai lasati  la intamplare caci la intamplare viata va fi!
Creati frumos!


Din  preferatele mele spuse de Sf. Augustin care, in framantarile lui se intreba:


Doamne, care este Dumnezeu meu, cel care m-a creat?
S-a dus la ocean si a intrebat valurile: Voi sunteti D-zeul meu?
Valurile: nu, nu noi suntem, cauta mai sus!
S-a dus la stele si le-a intrebat:  Voi sunteti D-zeul meu?
Stelele:  nu, nu noi suntem, cauta mai sus!
S-a dus la Tronuri si  le-a intrebat: Voi sunteti D-zeul meu?
Tronurile:  nu, nu noi suntem, cauta mai sus!
Apoi peste Sf. Augustin se asterne pacea si spune: Domane Tu esti cel care m-a creat caci acum simt in sufletul meu  linistea.


Cu Iubire,


Eu