Soimii
Un imparat a primit doi soimi. Unul a fost antrenat, despre
celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul
dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de
mancare.
Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare
de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a
oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul
zburand de colo-colo.
- Cum ai facut? si-a intrebat supusul
- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca
de sub picioare.
Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa
ne aducem aminte ca putem zbura.
Casa Celor 1000 de oglinzi
Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut
drept “Casa celor 1000 de oglinzi”. Un catelus mititel, vesel din fire, afland
de acest loc, s-a hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns, sarea fericit pe scari
si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele ciulite si dand din coada.
Spre marea sa surpriza, s-a trezit privind la alti 1000 de
catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit, si a primit inapoi
1000 de zambete, la fel de calde si prietenoase. Cand a plecat, s-a gandit:
“Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez!”.
In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca
primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada
intre picioare, si capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi
uitandu-se la el, s-a speriat si s-a zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati
1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat. O data iesit afara,
s-a gandit: “E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata”.
Morala: Toate chipurile sunt oglinzi.
E clar, dar mai avem
timp?
In prima zi de facultate, profesorul ni s-a prezentat si
ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat
sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul.
Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri,
care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.
Spuse: - Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat.
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa
mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
- Hai sa lasam gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la
varsta ei.
- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste
visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata.
Ne-am imprietenit pe loc.
Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba
necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a
timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit " mascota " campusului si se
imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se
puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in
jur. Si se bucura de fiecare clipa.
La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul
fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei.
A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei
pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce
voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si
simplu:
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea
whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai
pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu.
Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa
ne jucam.
Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni
un om de succes.
Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci
cand ramai fara vise, mori.
Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama.
E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat
inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani.
Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88.
Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere.
Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima
schimbarii.
Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci
mai degraba ceea ce nu au facut.
Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu
avant " Trandafirul ".
Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata
cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani.
La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn.
Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca:
nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.
