Si am văzut un mare înger în mijloc pe un tron, iar în jurul lui mii de tronuri, atât de multe goale și atât de puține ocupate; am privit la cele ocupate, la oamenii lor. Toți aveau o seninătate cu o liniște anume tradusă parca prin: nimic din lume nu mai mă atinge ( și nu ma refer la indiferenta aici), apoi sub aceste tronuri erau oameni ghemuiți ; l-am văzut pe Metatron cum s-a dus la ei sa-i ajute însă ei nu au dorit , încă, sa se ridice din corvada lor, spuneau că nu merita!!??..... apoi El s-a uitat la mine și a zis: vezi tu, pentru câte suflete exista atâtea tronuri exista..doar sa va așezați pe el.
Am zâmbit si mi-am ales tronul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu