Pentru mine sufletul uman este ca o cometa care strabate Universul si-si lasa resturile in calatoriile sale, insa se si incarca cu locurile pe care le viziteaza.
Oare de ce ne este atat de greu sa lasam stralucirea sa ne lumineze calatoria?
Ce am facut azi in aceasta lume in care sunt constineta ca exist? am fost lumina sau intuneric?
Tu?
